Potrivit unei tradiţii, satul Iorcani îşi are denumirea de la un oarecare boier, numit Iurk. Vechiul sat Iorcani se situa la răsărit, la o distanţă de cca 500 m faţă de amplasamentul actual.
Noul sat datează din anul 1895, fiind aduşi ţărani din mai multe sate (Broşteni, Drăguşeni, Forăşti, Tătăruşi, Homiţa) şi împroprietăriţi aici.
În vara anului 1923, a fost cumpărată o bisericuţă veche din satul Moişa, comuna Boroaia, judeţul Baia şi după ce a fost transportată în satul Iorcani, s-a trecut la reasamblarea ei. Sub păstorirea preotului paroh Ioan Ştefănescu (+1933), care a condus lucrările, la iniţiativa lui Ioan Petre a Iftimei, Iordache Boca şi Dumitru Jilavu s-a colectat în acest scop suma de 40000 lei şi s-a organizat un comitet de 20 de credincioşi.
Biserica din lemn de brad, bârnuită cu şipci şi tencuială, a fost finalizată în 1935, când s-a sfinţit, pe data de 15 decembrie, de către părintele protopop Iacob Chiticaru, din judeţul Baia (Fălticeni), împreună cu un sobor de 12 preoţi.
De la data sfinţirii, nu s-a mai făcut slujbă în această biserică până la data de 23 aprilie 1936, când s-a săvârşit o slujbă de către Pr. Vasile Miron.
În toamna anului 1938 a fost numit paroh Pr. Ştefan Bejan.
În 1939, Parohia Iorcani este întregită cu o parte din satul Uda. Din 1938 şi până la începutul celui de-al doilea război mondial nu s-a mai putut sluji aici, biserica fiind devastată de răufăcători.
Între 1941 şi 1944 biserica a fost un fel de dormitor şi observator al armatei sovietice. Numai catapeteasma nu a fost demontată în această perioadă.
Între 1945 şi 1946 s-au făcut foarte puţine slujbe, iar în octombrie 1946 a fost numit paroh Preotul Jenică Bădărău.
Datorită lipsei de îngrijire, pereţii au început a se dărâma până la bârne. În 1950, s-a hotărât efectuarea de reparaţii, şi anume înlocuirea pereţilor din lemn cu cărămidă, sub acelaşi acoperiş. S-au făcut de către enoriaşi 33000 de cărămizi şi s-a colectat în acest scop suma de 620000 de lei.
În 1952 biserica a fost sfinţită de către Înaltpreasfinţitul Sebastian Rusan, Arhiepiscop al Iaşilor.
Între 1952 şi 2001, nu au mai fost făcute alte lucrări de întreţinere asupra bisericii. Despre această perioadă nu se cunosc prea multe date.
